Drumul ascuns al sării și haiducii de pe dealuri

Poziția satului, retrasă între dealurile ce despart văile mari, făcea din Vărzăroaia un loc perfect pentru rutele ocolitoare. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când drumurile principale de pe văi erau păzite de poterașii domnești care strângeau taxe pe sare și mărfuri, contrabandiștii și căruțașii foloseau potecile ascunse prin pădurile Vărzăroii pentru a trece mărfurile nevăzute spre munți.

Bătrânii mai povesteau că în pădurile de deasupra satului se ascundeau adesea grupuri de haiduci care nu făceau rău sătenilor, ci din contră, cumpărau de la ei alimente (brânză, pâine, carne) și le plăteau cu galbeni împărătești. Se spunea că unele dintre bătrânele case din sat au fost ridicate tocmai cu banii lăsați de acești fugari în schimbul adăpostului în nopțile grele de iarnă.