Legenda bârnei care „plângea” după deal

Bătrânii din Stroești povesteau că despărțirea de vechea lor bisericuță de lemn nu a fost una ușoară, mulți fiind atașați de locul unde fuseseră botezați sau cununați. O legendă locală spune că, în timpul transportului peste culmea dealului, unul dintre carele mari cu boi s-a împotmolit inexplicabil pe o vreme perfect senină.

Bârna cea mai mare din bază (talpa bisericii) a alunecat din car și a căzut în noroi, iar oamenii locului spuneau că lemnul „plângea” și se încăpățâna să nu părăsească valea Vâlsanului. Meșterii au fost nevoiți să facă o rugăciune chiar acolo, pe coama dealului, și să ceară iertare că mută lăcașul, iar abia după aceea boii au reușit să clintească lemnul masiv de stejar.