Minunea din timpul Primului Război Mondial

O poveste tulburătoare se leagă de anii 1916–1918, când trupele de ocupație germane au trecut prin satele de pe Valea Doamnei. În acele vremuri, armatele rechiziționau tot ce era din metal – mai ales clopotele de alamă ale bisericilor – pentru a le topi și a le transforma în obuze.

Când soldații au intrat în Vărzăroaia cu scopul de a coborî clopotul bisericii aduse de peste deal, bătrânii și femeile răgăsite în sat s-au strâns în curtea lăcașului și au început să se roage. Legenda locului spune că exact când soldații au început să lege frânghiile de clopot, o ceață deasă și neobișnuit de rece a coborât brusc de pe deal, deși era o zi toridă de vară. Ceața a devenit atât de densă încât soldații nu mai vedeau la un metru în față și, cuprinși de o frică superstițioasă, au abandonat operațiunea și au fugit din sat. Clopotul a rămas neatins și a bătut în continuare pentru comunitate.