Mica istorioară

Cel mai fascinant secret din trecutul acestui lăcaș! Biserica din Vărzăroaia face parte dintr-o categorie extrem de rară și specială numită de istorici „biserici călătoare”. Ea nu a fost construită inițial pe pământul din Vărzăroaia, ci a fost adusă, la propriu, „de peste deal”, bucată cu bucată, din satul Stroești (comuna Mușătești), aflat pe valea vecină (Valea Vâlsanului). Iată povestea incredibilă a acestei călătorii și datele istorice exacte:

De ce a fost mutată?

În jurul anului 1881, comunitatea mai înstărită din satul Stroești a decis să își ridice o biserică nouă, mare, din zidărie (lăcașul cu hramul „Cuvioasa Parascheva” care există și astăzi acolo).Bisericuța veche din lemn, care fusese ridicată undeva în jurul anului 1800, devenise neîncăpătoare pentru ei, dar era încă într-o stare foarte bună. Cum în acele vremuri lemnul sfințit nu se distrugea niciodată, stroeștenii au decis să o vândă sau să o dăruiască vecinilor din Vărzăroaia, care nu aveau un lăcaș de cult în sat.

Cum a fost adusă „peste deal”?

Tradiția locală și documentele vremii consemnează o tehnică incredibilă de transport: Biserica a fost demontată bârnă cu bârnă. Fiecare lemn de stejar a fost numerotat cu dălți sau semne speciale în crestătură (tehnică numită „în cheie” sau „coadă de rândunică”) pentru ca meșterii să știe exact cum să le îmbine la loc ca pe un puzzle uriaș. Grinzile masive și catapeteasma au fost încărcate în care mari trase de boi și transportate peste culmea dealului care desparte Valea Vâlsanului de Valea Doamnei (unde se află Vărzăroaia și Pietroșani).

Detaliul de pe Proscomidie (Legătura cu Costești-Vâlsan)

Cercetările istoricilor au scos la iveală un detaliu și mai adânc ascuns în interiorul bisericii: la proscomidiar (locul din altar unde se pregătesc darurile) sunt trecuți ctitorii vechii biserici de la Costești-Vâlsan. Asta sugerează că bârnele de lemn poartă o istorie și mai lungă, lăcașul deservind mai multe comunități din zonă de-a lungul secolului al XIX-lea, înainte de a-și găsi liniștea definitivă la tine în sat.

Reasamblarea din 1888

Odată ajunse în Vărzăroaia, bârnele au fost repuse pe o temelie nouă. Lucrarea a fost finalizată în 1888, an în care preotul de atunci (Serafimescu) și enoriașii au sfințit-o cu binecuvântarea Episcopului Neofit Scriban, adăugându-i ulterior și pictura în anul 1894. Faptul că biserica a supraviețuit acestor mutări succesive și reparațiilor din anii ’80 o face o adevărată minune de rezistență a meșteșugului argeșean. O istorie tare frumoasă și vie, legată direct de rădăcinile locului în care te afli! Știai de legătura directă cu Stroeștiul sau doar auziseși legenda bătrânilor din sat despre drumul peste deal?