Satul „moșnenilor” (Oamenii liberi ai pământului)

Din punct de vedere istoric, Vărzăroaia nu a fost un sat de clăcași (țărani iobagi care munceau pe moșiile boierești), ci un sat de moșneni – adică oameni liberi, care dețineau pământurile în devălmășie (la comun, pe familii).

Această libertate le-a dat localnicilor un caracter mândru și dârz. Ei nu dădeau socoteală niciunui boier, ci doar domnitorului țării, plătit în dări. Hotarele satului, stabilite „pe creste de dealuri și semne pe fagi”, erau apărate cu sfințenie, iar bărbații din Vărzăroaia erau cunoscuți ca buni gospodari, dar și iuți la mânie dacă cineva le călca proprietatea.