Dacă arheologia ne spune că zona a fost locuită din antichitate, actele domnești ne arată când s-au organizat comunitățile în sate oficiale: Satul Vărzăroaia a funcționat istoric strâns legat de Pietroșani și de vechile proprietăți ale moșnenilor (țăranii liberi). Zona Pietroșani-Vărzăroaia este menționată indirect în hrisoavele domnești încă din timpul domniei lui Radu de la…
Valea Doamnei (pe care se află comuna Pietroșani și satul Vărzăroaia) a fost un coridor natural de migrație și locuire încă din preistorie. În localitățile imediat învecinate și pe terasele râului s-au descoperit de-a lungul timpului dovezi incontestabile ale prezenței umane: Cultura Tei (Epoca Bronzului): În zona Muscelului au fost scoase la iveală fragmente de…
Pentru că satul se întinde și pe zone de deal unde pânza freatică este adâncă, Vărzăroaia a fost faimoasă în zonă pentru meșterii fântânari. Săpatul unei fântâni în piatră și argilă dura săptămâni întregi și era însoțit de ritualuri stricte: nu se muncea miercurea și vinerea, iar primul care bea apă din fântâna nouă trebuia…
Poziția satului, retrasă între dealurile ce despart văile mari, făcea din Vărzăroaia un loc perfect pentru rutele ocolitoare. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când drumurile principale de pe văi erau păzite de poterașii domnești care strângeau taxe pe sare și mărfuri, contrabandiștii și căruțașii foloseau potecile ascunse prin pădurile Vărzăroii pentru a trece…
Din punct de vedere istoric, Vărzăroaia nu a fost un sat de clăcași (țărani iobagi care munceau pe moșiile boierești), ci un sat de moșneni – adică oameni liberi, care dețineau pământurile în devălmășie (la comun, pe familii). Această libertate le-a dat localnicilor un caracter mândru și dârz. Ei nu dădeau socoteală niciunui boier, ci…
Spre deosebire de alte sate care poartă numele vreunui boier sau bunic de seamă, tradiția orală spune că Vărzăroaia își trage numele dintr-o întâmplare agricolă hazlie. Se povestește că primii oameni care s-au stabilit în această zonă, pe lunca roditoare, au descoperit că pământul era extraordinar de bun pentru cultivarea legumelor. Legenda spune că o…
Pentru că biserica fusese cumpărată sau primită de la un alt sat, în Vărzăroaia a existat mult timp credința că lăcașul trebuie permanent „împământenit” prin fapte bune, ca să nu rămână un corp străin. Astfel, a apărut o tradiție unică: la fiecare nuntă care avea loc în biserica de lemn, tinerii căsătoriți trebuiau ca, înainte…
O poveste tulburătoare se leagă de anii 1916–1918, când trupele de ocupație germane au trecut prin satele de pe Valea Doamnei. În acele vremuri, armatele rechiziționau tot ce era din metal – mai ales clopotele de alamă ale bisericilor – pentru a le topi și a le transforma în obuze. Când soldații au intrat în…
Se spune că locul unde stă astăzi biserica, înconjurată de cimitir, a fost ales în urma unui semn. Bătrânii spuneau că bărbații care aduceau carele cu primele bârne de pe deal erau epuizați și s-au oprit să se odihnească într-o poiană unde se afla un stejar bătrân, singuratic. Caii și boii s-au oprit acolo și…
O altă poveste fascinantă pe care o spuneau bătrânii despre reconstrucția din 1888 era legată de măiestria tâmplarilor argeșeni. Când biserica a fost reconstruită în Vărzăroaia, meșterii nu au folosit deloc cuie de fier (care erau scumpe și, în plus, se credea că „ruginesc trupul bisericii”). Totul a fost îmbinat prin cuie din lemn de…